La Toya

Cu tine simt c-aş vrea să zbor tot timpul,
Să nu rămână loc străin la care
Să nu ajung, măcar din întâmplare,
Şi n-ar conta, deloc, nici anotimpul,

Căci tu îmi dai un plus de-adrenalină.
Îţi simt, din plin, aroma, iar plăcerea
Cu care mă încânţi, făcându-mi vrerea,
Mă face, azi, să te declar divină.

Mereu m-alinţi c-o muzică modernă,
Cu Brennan, care-mi place mie, Moya,
Iar eu te văd frumoasă şi eternă
Ca una din gravurile lui Goya.

Te îngrijesc c-o dragoste paternă
Şi te iubesc atât de mult, La Toya!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!