Uitare

Câteodată uit,
Uit totul,
Uit rotund,
O uitare precum un fruct
Al pasiunilor pierdute,
Cu gust de timp mohorât

Şi atunci o zăresc cum fuge
Clipa despletită,
Pe un maidan al părerilor de rău,
Julită de trecut,
Desculţă‎ de prezent,
Tânără de viitor,
Chicotind ca vântul,
La un singur oftat secundă
De miezul sufletului,
Pe ceasul aceloraşi lacrimi,

O prind din urmă,
De umerii ei mici
Şi îi spun cu milă,
Scuturând-o,
"Tu de aici nu mai pleci niciodată,
Deoarece
Vei îmbătrâni clipă
Iar eu nu te voi mai recunoaşte

Vei avea şi tu
Copiii tai,
Îi vei învăţa dispreţul
Prin semne
Şi preţul
Ca troc;

Ce-ţi pot eu oferi
Pentru
A nu-ţi ‎ mai uita părinţii?

Poate că doar iertare,
Căci altfel,
Bătrână,
Matusalemic brazdată
De fagurii timpului,
Nu-ţi vei îngădui clipă,
Calea
Reîntoarcerii
În mine.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!