Sonet pentru poezie și... vecină
Sunt matur acuma, fără idealuri,
Mintea-mi merge, vai!, la relanti,
Doamne, rogu-Te, nu mă sminti,
Și adu-mi aminte de fostele "baluri"...
Adu-mă, Tu, iarăși, pe la festivaluri,
Poeme spumoase să pot reciti,
Vreau iar să conjug verbul "a iubi",
Să fiu în lumină, să fac recitaluri...
Gândul că n-aș mai putea să zbor,
Să țin iarăși soarele în brațe,
Să fiu printre versuri, Doamne, călător,
Muzele distinse, iarăși, să m-"agațe",
Mă îndeamnă, Doamne, să-ți cer ajutor
Și să-mi rog vecina, ca să mă "înhațe"!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.