Descântec
Foaie ruptă-n toamnă, frunză de arțar
Călătoare doruri trec prin mine iar;
Ruginiul mușcă aspru din cuvinte,
Ploaia mă suspină printre crengi cuminte...
Apă ne-nfricată, șarpe tulbure,
Șoapta-mi blestemată să te vânture
Prin răscruci de drumuri, frunză arsă-n vânt
Ploile durerii să te poarte-n cânt!
Stei de piatră seacă, fum amar de iască,
Dintre ofuri grele să te izbăvească
Gura mea ce arde pietrele de moară,
Când macină grâul... Somnul să te doară!
Să te rogi de noapte, să te rogi de vânturi,
Să deslege șoapte, blestemate gânduri,
Să-mpreune-n zboruri frunze de arțar,
Toamna să te-ntoarcă în iubire iar!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriela Mimi Boroianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre toamnă
- poezii despre ploaie
- poezii despre frunze
- poezii despre șerpi
- poezii despre somn
- poezii despre noapte
- poezii despre mântuire
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.