Steaua mea
Steaua mea ce visu-mi poartă,
A venit să-mi dea lumină
Lâng-o margine de soartă,
La izvorul din gradină.
Să îmi pun-argint în plete
Și-n ochi lacrime de dor,
Desenând pe un perete
Umbra tristului amor.
Steaua mea... ningând iubire
Peste patul meu de foc,
Toarnă-n candelă-mplinire,
Mirul sfânt... ulei... noroc.
Amintiri, păcate, taine,
Le aruncă-n vechiul scrin
Dezgolindu-ne de haine
Si spalându-ne cu vin.
Steaua mea cernând destinul
Peste sufletul pierdut,
Își va face vesnic plinul,
În parfum de așternut
Și-ntr-o inimă ce cântă,
În atingeri de fior,
Este darul meu de nuntă,
Ea m-a învațat... să zbor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vestimentație
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păr
- poezii despre nuntă
- poezii despre noroc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.