Iar trăire
Sunt rănit de dorul tău
și de ochii tăi de toamnă
simt că pic, că-mi vine rău
că nu-mi ești de mână doamnă
Fug de tine cât mai pot
și tu vii cu foc și gheață
și topit eu te provoc
c-o câmpie de verdeață
Mă îmbăt cu așteptări
și-mi las visele de noapte
și te-aruncă-n gândul meu
tot ca ziua ce mă arde
N-aș fi vrut să te cunosc
să trăiesc iar o iubire
soarta mea iar vrea să fiu
amețit de a ta fire
Ninge de când te-am zărit
cu petale peste iarbă
firul ei a înflorit
pentru tine doamnă dragă
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.