Sonetul gândului uitat
E doar un gând, și-l port ca pe o taină
ascunsă printre straturi de tăcere,
așa cum, uneori, o nouă haină,
maschează-n bucurie o durere.
Va fi mereu un gând, lipsit de graiul
ce ți-ar aduce vorbe nerostite
din care-ai înțelege cum e Raiul
de dincolo de corpuri dezvelite.
Îți mângâi pielea fină cu tandrețe,
și îți alint privirile cu mine.
În voia lor, șuvițele-mi răzlețe
ating un trup cu formele divine.
Te recompun din amintiri răzlețe
și te iubesc în gândul meu cu tine.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.