Mă-ntreb

Stelele, oare, cum se înmulţesc?
Şi cine le stinge dimineaţa?
Dar greierii, cum oare, se iubesc?
Şi cârtiţa, de ce-şi ascunde faţa?
Luna, în ce o fi stând agăţată?
Plasa de stele cum de n-o încurcă?
Dar în oceane, câte fiinţe-noată?
Şi soarele-n ce fel de pat se culcă?
Când iarna risipeşte diamante,
Ingraţi, noi credem că ni se cuvin;
Uşor cădem în păcate flagrante,
În palme şi-n picioare le strivim.
Primăvara, dansând, ne-alungă gerul,
Cu ghiocei ne-ntoarce la candoare,
Cu păsări-zâmbete ne umple cerul!
Multicolore flori ne-aduc splendoare!
Vara-i bogată-n aurul de grâne,
În codri care-şi cântă măreţia,
Rodul sudorii şi prinos de pâine,
Ce ne-aminteşte să ne iubim glia!
Tablou mirific ne aduce toamna,
Ce, generos, ne pune vin pe masă,
Muză a poeziei, ea e doamna,
Care ne-arată ce bine-i acasă!
Nu preţuim nimic din toate-acestea,
Naturii-n rău îi hotărâm detinul,
Noi nu ştim decât să stricăm povestea,
Suntem făcuţi să întinăm sublimul!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!