Tic-tac

era târziu şi era seară
plecau cocorii în goană
goană nebună pe ţărâmuri de humă
mângâiam lumina cu degetele
sub albastrul pur al cerului de mai
la sfârşit m-am aşezat între ape
să strâng în palme infinitul
uneori priveam în jos, când tăceam
să spăl sufletul de păcate
glasul tremura în gând, uitase să vorbească
ceasul bătea, eu îmbătrâneam cu o zi
e mult de atunci
când rătăceam singur prin lunci
înainte, uitatasem să păşesc
mă ascundeam arzând într-o clipă de vară
potecile se deşirau discret
din ţărână se ridica fumul primar
eu alergam după o idee, prin pădurile de nuci
un cuc mai cânta trist pe o ramură ruptă
eu zăceam lângă o geană de cer
în suflet ascultam liturghia

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!