Leagănă-mă, viscolule
când e sala goală pașii înzăpeziți
își fac cruce
căci iarna e despre mănuși & sentimente materne
leagănă-mă, viscolule
toți mă abandonează
nici propriile mele cuvinte nu-mi pot ține de cald
eu sunt înfășurată în noapte
ad gloriam volant
noi acum sau niciodată
ori chiar mâine
leagănă-mă, viscolule
căci afară e un soare dezgustător
perdeaua e prea subțire
nici sanie nu e nici covor pentru pașii înzăpeziți
doar o cârpă de lacrimi
alea jacta est
se topesc ferestrele
zarurile sunt pe marginea mesei gata să cadă
ce-o fi o fi
leagănă-mă, viscolule
carpe diem de trei ori și încă odată pentru noroc
leagănă-mă, viscolule
că
mă topesc
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Sorina Rîndașu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zaruri
- poezii despre viitor
- poezii despre săniuș
- poezii despre noroc
- poezii despre noapte
- poezii despre mamă
- poezii despre iarnă
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.