Străveche stea, stai cu noi la masă
E ora târzie și poate că am plecat
N-am mai gustat de mult din vraja de gutui
Ne-am pus cocorii undeva pe brațe
Ca să alerge spre a lumii șoaptă
Ce-n umbră se deschide spre lumină
A câta noapte fără lună plină?
Ne risipește în stele curcubeul...
Am încercat să tac, dar timpul tot șoptește
La urechea-ți cum soarele sclipește, arzând pe mare
Cu patimi împletite semnele pictate
De un vrăjitor solomonar, pe frunze se tot înverzesc.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.