Pruncii
Adormim ca niște prunci în miez de noapte
Cu gândul la pieptul sățios al mamei
Ne-am despărțit de ea, dar veriga
Ce ne leagă sufletele e atât de bine ancorată,
În pământul străbun.
Dormim cu ochii deschiși, visăm la cele mai frumoase clipe
Timpul ne ridică din ramuri
Ceasul s-a aliniat pe un perete proaspăt vopsit
Dimineața fredonăm cântecele ce în noapte le-am ascultat
E ora 08.00, când cerul se risipește
E ora când ferestrele devin oceane
Nu ar trebui să existe tristețe.
Nebunul acela devine o istorie scrisă cu litere stinghere
Pe o coală albă de dor
Un nebun ce mă conduce prin zeci de mansarde
Unde inimile vorbesc trupurile trăiesc ultimele vise,
Iar inima nu doarme, ci retrăiește o veche amintire.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ileana Nana Filip. [Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre nebunie
- poezii despre inimă
- poezii despre devenire
- poezii despre copilărie
- poezii despre bebeluși
- poezii despre vorbire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.