Iubirea și macii
Hai să lăsăm iubirea în pace!
Un porumbel cu inima albă
Nu mai privi la noapte stelele!
Ochii lor sunt o salbă
Puțin adevăr și prea multă lumină
Uneori și vântul se tot asmute la lupi
Crucea urcă pe cer
Rugăciuni se ridică din ger
Și vine o zi la ferestre cu maci
Precum toaca-n iubire începe să plângă
Și tainică apa ascunde cuvinte,
Săpându-ți culorile iernii
Când macii sunt domni peste ceruri.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.