Inima
Inima mea e mereu dependentă de-a ta,
Încearcă să se elibereze de ea, dar nu reușește
Și când mintea o ajută, crede că un vis s-a-mplinit.
Se întoarce după soare și o ia de la-nceput,
Vrea să-ncânte, dar suspină,
Partitura s-a pierdut.
Vrea să cânte simfonia iubirii,
Dar nota n-o zărește printre spini împletiți în "X".
Îngerii o trezesc, inimii îi poruncesc
Să iubească cu dăruire și va izbăvi
În edenul sau în iadul meritat
"Flori de mucegai" pe un curcubeu pierdut.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.