Poezia-mi va fi scut
Număr clipele fugare,
Sunt ascunse-n asfințit,
Încă-s triste și amare,
Timpl e ciobit, cernit.
În torente vremea trece,
Unde aleargă, n-am habar,
Absurd bate vântul rece,
Spulberă vis, glaciar.
Cerne-acuma lin sentința,
Pe obraz, lacrima-i ceară
Amprentează neputința.
De-ar fi azi, ultima oară!
De-ar avea drumeagul scurt,
Mult a curs șuvoi în mine,
În culori ce nu le-am vrut,
Ca frumosul să-l domine.
Ca un zvon se trece viața,
Eu îmi scriu versul durut,
Nu știu, cât de lungă-i ața?
Poezia-mi va fi... scut.
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.