Petale albe. Omagiu prieteniei
Mă simt ceresc, când mă atingi
Din ceruri norii mă adapă
Petale albe, un umăr mi-au atins
Din ai mei ochi, storcând o lacrimă
Si val mă simt pe-al vieții țărm
Iar tu mister, desprins dintr-o fărâmă de visare
Ce sufletul mi-ai bandajat,
Când dragostea, mi-era, defectă și fără picioare!
Mi-ai scuturat praful ce îmi încătușase mintea
Și mi-ai deschis o poartă către Soare,
Ce îmi arată drumul căutat!
M-ai luat la pieptul tău
Zicându-mi să mă-ncred în tine
Căci ieri, chiar tu erai ca mine!
Acum mă simt ca Zeus, un rege în Olimp
Iar tu un înger pe pământ
Și nu ești doar femeie, pentru mine...
Ești totul... veșnicia toată!
Toate zeițele le-am adunat în tine!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Diodor Firulescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre prietenie
- poezii despre picioare
- poezii despre nori
- poezii despre monarhie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.