Înstăpânire
Tu n-ai știut că ochiul meu e-o trapă,
Care-nchizându-se te va răni,
Că-mi vei rămâne prizonier sub pleoapă,
Și că iubind te voi înstăpâni,
Tu mi-ai citit în palmă ca-ntr-o frunză,
Când toamna n-a putut a preveni
Dezastrul iernii care mă acuză,
Că te-am închis în aurore boreale
Și am întins zăpada ca o pânză
Deasupra suferințelor reale.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mioara Anastasiu. [Vezi poezii despre zăpadă, poezii despre toamnă, poezii despre suferință, poezii despre ochi, poezii despre iarnă sau poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.