Urât mirositor...
Se simte-n aer dacă vreți
Miros de clismă și bureți
Miros de ape ce-s stătute
De dive zis... contrafăcute...
De iarbă putredă, respect,
Nu înțeleg cest dialect
Poate sunt eu rămas în urmă
Ori n-am, scuzați, spirit de turmă...
Mă simt, mă rog, neputincios
Cu termenul... suspicios
O fi vreo lovitură,-n fine
Dar mie nu-mi miroase-a bine...
Mai am aici să fac remarcă
De mult prea mult, dar parcă, parcă
Mă simt luat peste picior
Și ce urât... mirositor...
N-aș vrea, vă rog, ca să insist
Dar nu mai pot, nu mai rezist!...
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.