Am tălpile rănite
Am tălpile rănite de drumuri fără rost
Și urme-nsângerate las timpului anost.
Simt gândul meu vibrând și las singurătatea,
În urma-mi cad stele fără să simtă noaptea.
În trupul meu suspină albastre picuri reci,
Nu-s lacrimi și nici patimi din visele betegi.
În mine încolțește din nou fugarul timp
Cuvinte-obositoate le scriu în contratimp.
Neputincoasă stau în sufletul ce doare
Și-aud ecoul greu în sunet de izvoare.
Eternitatea-i, pădurea fără glas
Dar n-o să-mi frângă visul, e tot ce a rămas.
Am tălpile rănite de drumuri fără rost
Și timpul mă îngână, gândindu-se la cost.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Corina Mihaela Soare. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sunet
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre singurătate
- poezii despre păduri
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.