Fabula cu pene
Cândva, un struț, o cioară și-o găină
Trăiau de-o vreme în vecinătate
Având un parc, un câmp și o grădină
Ce le-ofereau nutreț pe săturate...
Puteau s-o ducă pân-la bătrânețe
În starea lor de tihnă-ndestulată,
Dar sufereau de-o stranie tristețe
Visând o viață altfel, mai stilată!
În lumea asta veșnic în schimbare
Cu legi și reguli noi, mai lesnicioase
C-un strop de minte poate orișicare
S-adune-averi, prestigiu și prinoase
Și chiar așa, cu mintea lor puțină,
Problema-n fel și chip o frământară
Pân-a venit năstrușnica găină
Cu o idee extraordinară!
Ca glonțu-au mers tustrei la primărie
Cu cereri, acte, bani, cu toate cele,
Să-nființeze o Academie
Cum alta nu e pentru păsărele!
Au prezentat comisiei anume
Programe ce din struți, găini și ciori
Vor scoate absolvenți, minune-n lume:
Condori sau șoimi, păuni, privighetori
Morala
Urmând exemplul păsărilor mele
Un cârd de semidocți, de nulități,
Plesnind să facă bani chiar din obiele
Clociră zeci de... Universități!
fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păsări
- poezii despre găini
- poezii despre ciori
- poezii despre viață
- poezii despre universitate
- poezii despre tristețe
- poezii despre schimbare
- poezii despre păuni
- poezii despre privighetori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.