Fabula cu pene

Cândva, un struţ, o cioară şi-o găină
Trăiau de-o vreme în vecinătate –
Având un parc, un câmp şi o grădină
Ce le-ofereau nutreţ pe săturate...

Puteau s-o ducă pân-la bătrâneţe
În starea lor de tihnă-ndestulată,
Dar sufereau de-o stranie tristeţe
Visând o viaţă altfel, mai stilată!

În lumea asta veşnic în schimbare –
Cu legi şi reguli noi, mai lesnicioase
C-un strop de minte poate orişicare
S-adune-averi, prestigiu şi prinoase

Şi chiar aşa, cu mintea lor puţină,
Problema-n fel şi chip o frământară
Pân-a venit năstruşnica găină
Cu o idee extraordinară!

Ca glonţu-au mers tustrei la primărie
Cu cereri, acte, bani, cu toate cele,
Să-nfiinţeze o Academie
Cum alta nu e – pentru păsărele!

Au prezentat comisiei anume
Programe ce din struţi, găini şi ciori
Vor scoate absolvenţi, minune-n lume:
Condori sau şoimi, păuni, privighetori

Morala

Urmând exemplul păsărilor mele
Un cârd de semidocţi, de nulităţi,
Plesnind să facă bani chiar din obiele
Clociră zeci de... Universităţi!

fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!