Rugă
De unde să încep? Sunt ițe încurcate...
Cum să separ acum trecutul de prezent
Și cum să uit că tu mi-ai fost întreg înaltul
Și aerul care-a trecut, prea des, indiferent.
Sunt vas de lut împrăștiat în mii cioburi,
M-am adunat privindu-te mereu în ochi
Și îmi desfac chiar mâinile din greaua rugă,
Crezând că din iubirea oarbă mă deochi.
Am vrut să îmi dezleg tăcerea de dorință
Să strig la timp, să îmi separe toată teama,
Să schimbe noaptea într-o oază de lumină,
S-alunge din gânduri și să gonească iarna.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Corina Mihaela Soare. [Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre schimbare
- poezii despre prezent
- poezii despre oaze
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre lut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.