Şi cornul tainic sună

Şi cornul tainic sună; prea înfiorată
Îi simţea degetele jucând pe clapete,
Mimând nepăsarea se uita pe perete
La romanul semeţ; rondo de sonată

Se îmbujorase brusc la do-ul de sus,
Mută, suflarea de la Ateneu îl sorbea,
Pe valuri de sunete legănată se lăsa
Iar cornul tainic sună; ca ziua în apus

O captivase toată dorinţa-i fără glas
Aşteptându-l pe scările de la "Artişti",
Se alipiră unul de altul, bizar trişti,
Drumul trecând la "Athénèe Palace"

Goliciunea-i, fildeş, se proiecta din abajur,
Instrumentistul, helas, un straşnic virtuoz
În bis-urile ca un vis păgân, mov-roz...
Şi, sostenuto, cornul sună în Q-Dur.

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ştefan Petică
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Votează! | Copiază!