E-aproape toamna
E-aproape toamna și mereu mă cată
O nouă elegie să-mi inspire,
Mă simt precum o frunză legănată
În vântul cel lipsit de păsuire;
Am fost și mugur și lăstar odată,
M-a poleit a vieții strălucire,
E-aproape toamna și mereu mă cată
O nouă elegie să-mi inspire;
Știu că și iarna va veni îndată,
Dar pentru asta n-o să-mi ies din fire,
Mai gust un vin sau mai admir o fată
Și mai evoc, în gând, o amintire.
E-aproape toamna și mereu mă cată.
rondel de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.