Sonet pentru aura... Aurei
Eu sufăr iubirea cu fruntea pe sâni,
E un fel de scăpătare-n dezastru,
Îmi plânge, adesea, în sânge, un astru,
Și, Aura, tu mă scoți din țâțâni!
Bem apă din ciutura unei fântâni
Și sângele-ți bate, fuior, în albastru,
Prin roiuri de fluturi și flori de jugastru,
Sărutul, tu, Aura, nu poți să-l amâni...
Suferința e dulce sub formă de chin,
Ea urcă trăirea la rangul de vis,
Sorbindu-ți păcatul din buze, mă-nchin,
La trupul tău, până mai ieri, interzis,
Simt pe de-a-ntregul că-ți aparțin,
Și-ți conturez... aura, consistent și precis!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.