Nu-i nimeni
Pe malul unde dosnic zac,
Nu-i val să-ncumete a sparge
Tăcerea dominând catarge,
Semnul ascuns în zodiac.
Târât pe-o rână, și bătut,
Un gând se năruie spre altul:
Nisip mărunt tocând asfaltul
Adolescenței ce-a trecut.
Îngemănate-n colier,
Istorii - ape ce înnoadă,
Spasmotic, trepte de cascadă -
Pe trupuri se preling și pier.
Pe malul veșnic mistuit,
De-arsura golului ce-l sapă,
Nu-i nimeni care să priceapă
Ce s-a pierdut, ce-i de găsit...
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Sabyanna
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.