Clipă rotunjită în care te simți din nou copil
Ne-a prins iarna
în palmele ei
și
ușor ne mângâie
nu ne mai strivește cu gerul
aspru
ci
blând obrajii ni-i masează
cu fulgi în picaj
rotunjită clipă în care te simți din nou copil
adulmecând atâția fluturi albi ce-ți cad pe palme
și chiar în ochi îmbălsămându-ți privirea
cu setea acesta de alb ce-ar trebui
sufletele să ni le înveșmânte
cu prisosință
în timp
iar
ochii
ne fug mai sus
și mult mai sus pe alte
coordonate străine de planetă
căci noi ne vrem precum niște fulgi ce-ți
cad în palme sau pe obraji să ne reprofilăm aici
cu alte simțuri și alte priviri total opuse celor care leagă
ființa umană de lutul acesta în care de la început e inserată cu simțuri și legi bine definite și bine
aranjate în complexitatea umană
astfel că omul a devenit
stăpân peste toate
vețuitoarele
ce trăiesc
aici
alte
galaxii
și alte vederi
vrem să ne descrie ființa
pe-o ramură de măslin sădit în lumină
însă lumina e Cel ce a zidit pământul și omul
înfășurat în petale de dor după Edenul pierdut de aici
ne vrem în Hristos
iar ca-n Eden viața s-o trăim
cu Mirele Cel Sfânt la masă să fim
17-01-2018 cluj
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre rai
- poezii despre ger
- poezii despre alb
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre simțuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.