Erezia de-a te naște român
Ca pe cea mai curată lacrimă
din Ochiul Universului
Dumnezeul geniului
m-a sorbit din popor
Și nu credeam
că
voi ajunge vreodată
să-i fiu
poetul deplin
Pururi tânăr
înfășurat în versuri
cobor
de pe
baricadele tăcerii
Iar unde-am ajuns
De la Dunăre la Tisa
România plâsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De ciocoi și strâmbătate
Vai de biet Român săracul
De ce Doamne nu-l ia dracul
Trage-n brazdă ca un bou
Schimbă-l Doamne și-l fă nou
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (14 ianuarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre România
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre tinerețe
- poezii despre superlative
- poezii despre ochi
- poezii despre naștere
- poezii despre genialitate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.