Erezia lui nu
Toată ziua lumea-i cu ochii și urechile
pe mine să nu care cumva să sar gardul
condiției umane să nu care cumva să tac
mai tare decât ceilalți să nu care cumva
una să nu care cumva cealaltă însă eu îmi
văd liniștit de treabă în ferma mea de
cuvinte și fantome și nu mă pot abține
și noaptea-s fericit că-s român
poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre urechi
- poezii despre ochi
- poezii despre fericire
- poezii despre fantome
- poezii despre erezie
- poezii despre cuvinte
- poezii despre condiția umană
- poezii despre România
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.