Simbolistică orientală

E zăpuşeală în Bosfor... Vipie de vară, chin,
Adie la Ahmet o undă de răcoare-n baldachin.
Ca belferul, gras între două unduioase cadâne
Ce se-arcuiesc, păcătoasele, al naibii de bine
Leneveşte paşa printre devoratoare feline
Ce şi-l dispută pe rând, ba furioase, ba caline
Biulbul – un rondel, în timp ce Fatmè-i un sonet,
Biulbul, roşeaţă de vulpe, Fatmè păr brunet
Se simte-n văzduh, nu-i chip de-armistiţiu
Între doi poli, echinocţiu unul, celălalt solstiţiu.
Clocotind, disputa s-a schimbat în aspră ură
Sunt prea rele de muscă, dar bune de gură
Roşcata vrea sânge, bruneta smoală de iad,
Şi-s fierbinţi, excitate de arşiţă-n ultimul grad
"Mă jur, frumoaselor, pe Mahomet profetul,
Că vă potolesc" – scoţându-şi de la brâu stiletul
"Pe veci. Fatmè, du-te la Mehmet, ieunucul,
Şi-mpreună cu el adă-mi rahat. Tu ia ciubucul.
Pleacă!"
"Nu vreau!"
"Ba da!"
"Bine... mă duc!"
"Fi-ţi-ar cort baldachinul, iar, tu, scârboase, ieunuc"
Bruneta Fatmè pe paşă îl blestema doar în gând
C-un zâmbet prefăcut, dar în suflet plângând,
Fatmè cobora pe scări. Ahmet urca pe Biulbul,
Pofticios, se-nfruptase Ahmet, pare sătul

E zăpuşeală în Bosfor... Vipie de vară, chin
Adie la Ahmet o undă de răcoare-n baldachin.
Pe roşcata Biulbul o prinde, firesc, somnolenţa
Fatmè se-ntoarce cu bujori în obraji. Prezenţa
Rivalei satisfăcute o tulbură, vai, şi mai tare
Ahmet gustă rahatul. Deliciu subtil şi savoare:
"Nebunatico, debarasează şi-aproape să-mi vii,
Pe tine te-am lăudat cu Biulbul, e bine să ştii"
"Ştiu, Efendi, dar cât nesimţita dus doarme
Laud-o şi pe ea, dar mai iute recurge la arme!"
Uşor sforăind, roşcata Biulbul nu îi încurcă
Prinţul pe munte(contează că-i Venus?) se urcă
Bruneta vlăguită de-aşa abruptă escaladare
Le soileşte. Mai adânc, nu ca o roşcată oarecare,
Gândind: "cu astă taina eu în mormânt mă duc
Aman de-ar şti stăpânul: Mehmet nu-i eunuc!
Cât de sălbatec perpeleşte. Da, m-am răzbunat
Rahat doreşte soţul? Îl face piua-a doua de rahat"
Şi-adorme Ahmet între ele, slăvind pe profet,
Biulbul – un rondel, în timp ce Fatmè-i un sonet.
E zăpuşeală în Bosfor. Vipie de vară, chin
Adie la Ahmet o undă de răcoare-n baldachin!

parodie de Constantin Ardeleanu din Amiază maură, după Ion Luca Caragiale
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Votează! | Copiază!