Colind
Ca și cum ploile ar fi un destin
ni s-a făcut dor de apropieri
fără nume;
doar tu ești aici și ploaia aceasta
locuindu-mă;
n-aș vrea să plec niciodată
fără să știu că în mine
rostul vărsării din mugur în fruct
e sămânță,
fără să știu că în noi
clipele-și cresc frumusețea
într-un colind.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adriana Weimer. [Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre muguri
- poezii despre frumusețe
- poezii despre fructe
- poezii despre dor
- poezii despre creștere
- poezii despre colinde
- poezii despre Crăciun
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.