Unicitate
Viața ne trimite uneori daruri
pe care nu le luăm în seamă...
Sunt împachetate modest...
în hârtie de ziar
și legate cu sfoară...
Fără să le desfacem,
le aruncăm în uitare,
într-un ungher infim...
Habar nu avem că,
de acolo ne priveau
niște ochi...
căprui
sau negri
sau albaștri...
Niște ochi,
cei mai frumoși din lume,
veniseră să iubească, prin noi...
poezie de Elena Latan (2017)
Adăugat de Iulia Mirancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre superlative
- poezii despre ochi căprui
- poezii despre negru
- poezii despre modestie
- poezii despre jurnalism
- poezii despre iubire
- poezii despre hârtie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 27 decembrie 2017: |
Superb! Și dincolo de superb! |