Apusul pustiu
Mama întinde brațele-nălbite,
acolo, în neant,
lumea murmură
în umbrele zăpezii
așteptând seninul iubirii,
dar clipele sunt învinse
de negustori necinstiți.
Nor de gânduri
ies din cenușa uitării
ascunși în unghiuri,
unde pulsează durerea.
În ochii de fiară,
apusul este pustiu.
poezie de Ion Răduț din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ion Răduț. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre uitare
- poezii despre ochi
- poezii despre mamă
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre durere
- poezii despre comerț
- poezii despre cenușă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.