| Madame [din public] a spus pe 27 octombrie 2011: |
| Este evident că în această definiție dreptul se confundă cu morala, întrucât principiul "a trăi în mod onorabil" ține de normele morale, iar principiile "a nu vătăma pe altul" și "a da fiecăruia ce este al său" țin de normele de drept. Într-adevăr, atât normele de drept, cât și cele morale sunt norme de conduită și sunt obligatorii, numai că sunt dotate cu sancțiuni diferite (în speță sancține statală și sancțiune obștească). |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 27 octombrie 2011: |
| In mod cu totul neasteptat o parte din normele juridice sunt morale. A da fiecaruia ce i se cuvine e, de pilda, un inteles al dreptatii (ca valoare si practica morala) pe care Socrate il demonteaza il dialogul Republica. |
| C. Erber [din public] a spus pe 27 octombrie 2011: |
Principiu elegant,
dar depășit.
Dacă am da fiecăruia
doar ce este al său
social-democrația
ar intra inevitabil
în faliment.
În orice popor
esxistă o pătură neajutorată,
incapabilă să se autosusțină,
care trebuie să primescă
peste ce e al său.
Altfel sucombă.
Sau pune în operă
o revoluție
franceză sau bolșevică. |
| Madame [din public] a spus pe 27 octombrie 2011: |
| Întrucât termenii "jus" (drept) și "mores" (normele morale) sunt diferiți, nu se poate face confuzie între aceștia. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 28 octombrie 2011: |
| "spiritul" legii trebuie sa fie moral. Asa ca termenii nu trebuie ganditi in disjunctie. |
| Cineva.. [din public] a spus pe 28 octombrie 2011: |
| Daniel Stanciu esti grec? Sau mai degraba turc? |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 28 octombrie 2011: |
| Bineinteles ca turc. Port fesul si la singular si la plural. Termenii moral si "drept" (in sens de jurisprudentza sau de justitie) nu sunt contrari, ci intersectati. Au o zona comuna adicatelelea. De pilda, sa nu ucizi sau sa nu aduci prejudicii altuia sunt deopotriva norme juridice si morale. Nu e mai putin adevarat ca exista legi nedrepte (sub aspect moral) si norme morale care nu sunt omologate in acte normative. Ar fi trist daca justitia (ceea ce e legal) ar fi opusa eticii (ceea ce e moral). |
| Madame [din public] a spus pe 28 octombrie 2011: |
| Doamnule, aveți un tupeu fantastic. Cum vă permiteți să vorbiți despre principiile morale de vreme ce purtați fesul la plural? Un ins căsătorit trebuie să poarte fesul numai la singular, pentru a nu încălca normele morale. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 29 octombrie 2011: |
| Marii moralisti (nici nu mai zic de aia mici) au fost niste imorali patentati. Asa ca remarcile mele despre principiile morale se inscriu intr-o traditie robusta. |
| Madame [din public] a spus pe 8 noiembrie 2011: |
| Au existat concepții moraliste despre drept potrivit cărora justiția se realizează prin drept și morală, însă dreptul se separă de morală, întrucât statul este fundamentul dreptului, nu morala. Dreptul este o construcție în sine și are ca sursă voința puterii de stat, iar morala are ca sursă conștiința individuală. Spre pildă, omorul, violul, delapidarea ș.a. sunt fapte care prezintă pericol social și sunt sancționate penal prin legi. În schimb, avortul provocat de femei, încălcarea fidelității conjugale ș.a. sunt fapte sancționate moral, de către opinia publică. Ca atare, normele juridice nu se confundă cu normele morale, întrucât au obiect diferit de reglemetare, cât și forme și mijloace speciale pentru aplicarea lor, care nu se întâlnesc la nicio altă normă socială (etică, religioasă, politică). |
Sunt disponibile și textele în