Ce ar fi iubirea?

In labirintul vietii mele ublu, dusa de al meu destin,
Masor cu grija pasii, clipele ce curg in urma mea.
Ma framant si cu fervoare caut,
Ca un viscol ce omatul-l rascoleste –n toiul iernii.
Incerc timid, si-mi iau curaj sa-mi dau raspunsuri.
Ce ar fi iubirea?
O opera de arta, fiica libertatii ce salasluieste-n mine,
Un fir incandescent ce trupul il strabate,
Ce cu-a lui lumina si caldura ma-nvaluie placut.
Obrajii mi-i impurpuri si starnesti emotii multe,
O imbratisare calda, o strangere de mana,
Ce ma toropeste si ma-mbata.
In lumina infinita tu ma-nfasori,
Ca o marama de matase purtata cu mandrie anscentrala.
Rubinul care scanteiste –n adancuri,
Al sangelui culoare ai ales sa porti.
Leacul pentru rani adanci si sangerande,
Un scut in lupta ce cu viata duc.
Esti bucuria unui clar de luna in noaptea instelata,
Neaua stravezie ce se-ntinde pe intreg cuprinsul.
Sa fie ea iubirea? ce-i sfanta –n asta lume?!
Ma pierd cu firea la rostirea ta,
Ma simt mai buna si mai treaza,
Cu nesat te sorb ca pe- o licoare dulce,
Insetata sunt, cu a ta putere –ntineresc.
Te port in inima ca pe-un trofeu.
Ma alini, ma- nduiosezi, ma bucuri,
Te caut peste tot in oameni, vise si natura,
Cu tine-n gand uit de-amaraciuni si de tristete,
Care se pierd in urma ta ca ceata diminetii.
Pe –al lui umar doresc sa-mi sprijin capul,
Sa zabobesc acolo doar o clipa, si,
Din priviri sa simt a lui chemare.
Ma uit la stele, la ape si la brazi,
La flori, la iarba si la tot ce m-aconjoara,
In sufet se strecoara fericirea.
Aud un cant duios de leagan,
Rostit de-a noastra mama,
Si la vorbe de dor si de alean,
Corzile sufletului subtil vibreaza.
Vrajita sunt de-atata frumusete!
Te ospatezi si-ti tragi a ta seva
Din energia fluida, ce curge suvoi in asta lume.
La randu-ti rasplatesti natura,
Esti primul simtamant din cele multe,
Vesnic, fara doar si poate,
Care nu are varsta si vine din neant.
Din matca mea as vrea sa ies si,
Sa spun din inima "Te iubesc!"

poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Votează! | Copiază!