Criticu' şi poetu'

Aveam rezervată aceiaşi masă la "Mărul de aur".
El se foieşte pe scaun în vreme ce manuscrisele
răsfoieşte. Ca şi mine, fireşte, el mai mult
răsfoieşte decât citeşte. La anumite intervale,
după extenuantă concentrare, criticu' doreşte
un vin mai diluat. Stând mult la masă, nu mai
face doi bani la pat. Nouă ne place poetesele;
hrana cea mai la îndemână pentru flămânzeala
cotidiană, carne crudă, de debutante, uşor fezandată
în cartierele de provenienţă.

Te poţi convinge că are talent
Numai punând-o să evolueze la aparat
Aţi ghicit, talentul ascuns e detectabil,
Doar făcând şpagatul în faţa specialistului

Criticu' bea bere, nu vrea să fie pulbere,
Eu ling preocupat o tărie, ca să capăt altă tărie,
mă asemăn cu câinele lui Mircea Sântimbreanu
care fiind teribil de mărunţel, dădea
dimensiuni şi mai de uriaş stăpânului.

Criticu' decretă: sunt aplicatul descoperitor
de tinere poetese,
toate debutantele întâi mi se descoperă
Sunt maestrul care le gustă lirica, muşcându-le nurii,

Nu vreau şefia revistei, mi-ajunge "Poşta redacţiei".

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihail Gălăţeanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Votează! | Copiază!