Toamna
Iti mai aduci aminte
cat de draga ne era toamana
cu sori canini si parcuri
incrustate in purpura
banca aceea-popasul unui sarut
un batran agale
uitandu-si anii in adierea frunzelor
si-a rezemat tamplele
de trupul copacilor acromatici
implorand un vis
ce-ai cu mine toamna cu dinti
iti perii pleata in cadente fumurii
si ca un zeu ranchiunos
ma rupi fasii, fasii
fara sa odihnesti, caleidoscopic
ma sorbi in rugini aurii
in fiecare an tot mai dens, tot mai greu
batranul acela sunt eu.
poezie de Roxana Cazan
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Roxana Cazan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre parcuri
- poezii despre frunze
- poezii despre dinți
- poezii despre copaci
- poezii despre Soare
1 Roxana Cazan [autorul] a spus pe 29 mai 2008: |
| wow, am scris aceste versuri acum mai bine de 5 ani. Oare cum au ajuns pe aceasta pagina? |
2 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 29 mai 2008: |
| Se pare că i-a plăcut mult cuiva și a preluat-o din altă parte (probabil de pe alt site) și a adăugat-o pe Citatepedia. Dacă nu ești de acord să apară aici, o putem șterge. |