Prezent
Prea îmi era gând inima,
Prea timp picioarele
Și prea durere trupul
Și visam
Cu prea mare viteză
Idei îndoite egal
Mirosind prea verde
A glas de nor.
Aș fi vrut
Să-mi ridic statuie
Dar prea înaltă
Mi-ar fi fost atunci
Treapta
Și prea împietrită
Amintirea;
Sunt prea eu,
Prea acum,
Prea concretă.
poezie de Felicia Mariana Oprea
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre viteză
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre sculptură
- poezii despre prezent
- poezii despre picioare
- poezii despre inimă
- poezii despre idei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.