Vant de mai
Trece vântul prin părul bălai,
Așa cum odată și tu-ți treceai
Degetele calde și zâmbetul fin,
Amorul în versuri și cugetul lin.
Răcoarea de mai îmi place la el,
E iute și aspru, un biet suflețel,
De plâng, mă alină și-n zâmbet răsar,
Erai ca și el, un suflet hoinar.
Se duce, se pierde în zare, și-aș vrea
Să vină și mâine în calea mea,
Pustie e viața sălbatică azi
Când el e plecat pe munte prin brazi.
Îi simt sărutarea și ochii adânci,
Mă-ntreb de e singur acolo pe stânci,
Mă poartă în gând și plânge de dor,
Doar mâine va ști cât îl ador.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.