Zbucium copilăresc

Îmi bate la fereastră gândul,
E plin de romantism şi jale,
În pat îmi zace negru trupul,
Iar ochii-mi sunt pierduţi pe cale.

Îmi tremură cu dor amorul
Şi se ridică în picioare,
Cade în gol şi viitorul
Şi cad şi oasele murdare.

Mă strânge gulerul albastru,
Fug ochii obosiţi de clipe,
Pe cer mai arde vechiul astru,
Şi degetele moi pe clape.

O melodie ce mă-ngână
Răsună-n geam şi geamul cântă,
Adorm, şi-n vis cu-aceeaşi strună
Mă-mbrac în rochie de nuntă.

Un vals porneşte într-o sală
Şi paşii mei grăbiţi se-nnoadă,
Primesc în mână-un fir de cală,
Şi cad, şi cad, şi sunt la coadă.

Pe uşă ies, şi ies ca moartă,
Din vis tresar, privesc spre poartă,
Închisă e, şi a mea soartă
Cu gândul stă, afară, fată.

poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!