Sămânța
Un cer plumburiu, foarte jos
Încât ai putea să-l împături,
Revarsă c-un gest generos,
Din tolba de nouri, omături.
Pornește c-un șuier prelung
Un vânt prin scheletice ramuri,
Penelul de gheață, prelung,
Așterne argintul pe geamuri.
În gerul cumplit, dureros,
Lipsit pare totul de viață,
Dezolant, poate chiar dușmănos,
E-ntinsul de alb și de gheață.
Dar cel ce în toamnă-a arat
Îngropând bob de aur sub glie,
E-n sufletul lui împăcat
Căci ce-i sub zăpadă el știe.
Dincolo de-omăt și de ger
Pulsează în verde viața,
Rodirea-i venită din cer
Și grâul învinge-va gheața.
Mai vede în zare, crezând,
Întinsele lanuri sub soare
Și-un an mai bogat ca oricând
Umplând cu belșugul hambare.
Semănați plini de zel, semănați
Cuvântul, sămânța cerească,
De iarnă nu fiți speriați
Căci Domnul va face să crească.
poezie de Flavius Laurian Duverna (29 ianuarie 2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Flavius Laurian Duverna. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.