Fluturii și fântâna
Nu voi fi niciodată acasă
pentru mine și vânzătoarea de flori;
simt câmpul, intrând în carne
și crescându-mă sălbatic,
văd zilele verii sfătuindu-se
și dăruindu-mi un zbor tainic
spre universuri paralele;
cerul se scaldă-n cercuri concentrice
până-n albastrul ochilor tăi,
o populație de fluturi
se odihnește pe banca fântânii,
din lapislazuli sunt ghizdurile ei.
poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre fluturi
- poezii despre zile
- poezii despre vară
- poezii despre timp
- poezii despre populație
- poezii despre odihnă
- poezii despre ochi
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.