Cantecul sferelor
Ca sub un clopot ne înlănţuim trupurile,
Ne vedem şi nu ne vedem,
ne auzim şi nu ne auzim,
sângele ne picură prin vene
ca un balsam ţintuind
peceţi nevăzute.
Străjerul timpului ne ţine
disperat,
atârnaţi deasupra norilor;
nu mai plouă, nu mai ninge,
toate anotimpurile s-au perindat
într-o singură zi
ca-ntr-un carnaval de Rio.
Un cântec al sferelor
ne ţine înlănţuiţi
în clepsidra
fulgerată de timp,
..................
tu şi eu,
ca un vis colorat,
iubindu-ne.
poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.