Lumea florilor
Nu putem admira în același timp
luna, zăpada, pădurea și florile.
Stropii de ploaie, frații celor de rouă,
odihniți pe clopotele bisericii
și pe florile de trandafir
nu-mi lasă zilele să ruginească,
dar serile îmi apun pe ape fără valuri,
iar movilele le folosesc drept faruri
și nu-mi vând diminețile niciodată.
Florile primăverii sunt visele de iarnă,
pe ruine cresc doar flori capricioase,
pletele cărunte ascund florile tinereții,
iar o simplă floare de câmp e perfecțiunea.
Dacă vrei fructe, nu rupe florile!
Mireasă ascunsă printre flori,
în gând îți șoptesc că te iubesc
ca să mă vezi că sunt lângă tine.
Este oare o ureche atât de fină
ca să audă suspinul florilor
care se ofilesc?
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre timp
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre urechi
- poezii despre trandafiri
- poezii despre tinerețe
- poezii despre seară
- Ne poți propune o poezie de dragoste?