Bătrânii satului
Pe banci de lemn, mesteacan tanar, necojit,
La porti batranii satului asteapta seara
Si stelele cand jaruie spuzit
Cu glas scazut, molcom, vorbesc cu tara.
E-un ritual din prundul firii lor,
Din sangele neantrerupt, arhaic,
Un cult de sfetnici, batranesc sobor,
Ce-i face roata-n templul serii, laic.
Sub oistea-nstelata stau batranii
Si nimeni nu-ntelege soapta lor
Paraul satului isi stinge crinii
In noaptea ce-i invaluie usor...
Vezi și următoarele:
- poezii despre seară
- poezii despre vorbire
- poezii despre stele
- poezii despre sat
- poezii despre noapte
- poezii despre lemn
- poezii despre crini
- poezii despre bătrânețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.