Icoanele noastre
Fost-au și ei demult, tineri visători,
Cu obrajii rumeni la suave sărutări.
Pentru ai lor copii trudit-au neosteniți pe pământ,
Căci, una e dragostea de mamă și-al tatălui cuvânt.
Viețuit-au la apusurile vieții îndoliați între pereții muți,
Cu încrețituri adânci, doruri nestinse și ochi greoi, frânți.
Rămas-au astăzi cu plăcerea de a săruta vechile fotografii...
Sărutul timpului pe al lor trup, bătrânii, icoanele noastre vii...
poezie de Daniela Vizireanu din Poeții noștri (1 octombrie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre plăcere
- poezii despre mamă
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.