Angoasă
Mă-mbrac în iluzii
Cusute cu fiori
În împletituri de gânduri,
Și încep să țip
Mă omori viață,
Tu iubire, singurătate...
Mă-mbrac în tine moarte
Că-aproape te simt.
Nu-mi mai respinge chemarea
Știu că va urma și ceasul
În care vei veni,
Dar nu pot să aștept
Deja am început
Să îți urăsc glasul
Când țipi în capul meu
Și-alterezi ce-am în piept.
poezie de Costyn Gilca (1 noiembrie 2017)
Adăugat de Costyn Gilca
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre singurătate
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre ceas
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.