Amintire de vara

In satul bunicilor
intunericul miroase a cai in adormire
a rumegat de vite
si a struguri dati in parga,
a regina noptii aplecata pe sub geamuri mici.

Acolo, in zori e racoare,
treci prin lanuri cu porumb inalt
intinzandu-si lungi plete de fecioara
cu rodul mustind ademenitor.
Un scaldat in roua diminetii
vindeca de descantec, de dor si
de tristete.

Soarele rasare cu bucurie
in satul bunicilor.
Copii ies devreme, isi scot
capul de dupa fusta mamei
si chipul ei zambeste
si se apleaca cu drag la
ochii mici si umezi, sa-i sarute.

Ziua e lunga in satul lor, campul e intins
si-i banuiesti marginile tivite cu
cicoare,
Viile de-alaturi gem de roade in pomi,
sanatate si vin in boabe.

Pe-o coasta, camasi colorate
picteaza, ritmic, coasa in carari rotunde
mirosind a fan in devenire.
Dealul presara tufe de muri uriasi
ce cheama la cules.

Si-i seara iar, cu cina fierbinte
cu toti ai casei in jurul mesei,
cu bunicul, tatal si fiul la cinste,
bunica, mama si fiica roind in jurul lor.
Si mai e un leagan, un nuc si-o sura,
caruta cu caii desprinsi,
mai e galeata cu lapte cald muls abia,
mai e oboseala unei zile de vara
spalata cu apa dulce
din fantana casei.

Din varf de deal, vechea cetate
vegheaza la linistea
satului bunicilor, in noapte.
Si anii trec, gutuii isi vor rodi la fel,
in asteptare iernii.

Generatii vor trece, amintirile vor fi
oale si ulcele in cimitirul satului.
Cerul se va roti in fel si chip
cu stele etalate adanc,
visele vor mirosi a regina noptii
si a balegar de pe drumul tarii.
Noi, prietene, noi vom fi fiind
fotografii ingalbenite, inramate
cu drag de bunici, in satul lor de departe de lume...

poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!