Debarcare
Cobor de pe soclul propriei-mi statui
unde mă cocoțaseră rudele marinarilor
căzuți la datorie (adică morți de beți,
aruncați peste copastie de un Bacchus cinic)
ating macadamul, îl simt sub tălpi ca nisipul
pe lângă răceala blocului de marmură.
Acropole mă-nfioară din nou și briza adie,
Și mă gândesc la Parmenide și la Platon...
O navă ridică ancora. Pe chei, un mogâldan
Mă-ntreabă: Te ocupi tot cu trafic de blugi?
parodie de Constantin Ardeleanu, după Simona Grazia-Dima
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sculptură
- poezii despre rude
- poezii despre nisip
- poezii despre moarte
- poezii despre marină
- poezii despre briză
- poezii despre Platon
- poezii despre Bachus
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.