Miros de coasa
E amurg si mai raman
Langa foc si amintire,
Ma adun din risipire,
Si incep sa cant pagan.
A fi fire si nefire,
Nu mai stiu ce mai ingan,
Umbla cineva la fan,
Simt venind miros subtire.
Taie cineva lucena,
Cu o coasa veche, grea,
Ca si cand si-ar repeta
Ca doar moartea e eterna.
Parca-as sta, parca as pleca
Parca sunt altcineva.
poezie celebră de Adrian Păunescu din rezervatia de zimbri
Adăugat de Ion Bogdan
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, citate de Adrian Păunescu despre moarte, poezii despre foc, citate de Adrian Păunescu despre foc, poezii despre amintiri sau citate de Adrian Păunescu despre amintiri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.