Prin întoarcerea-n loc
... de la capăt
nu venea altoirea fântânii
lăsării sau ridicării pe vârfuri
în oglinzile mării
nici zâmbetul fiarei
prin întoarcerea-n loc
flacără în trupul cuvintelor
nici piatră
în ochiul pădurii
spulberării în crug
sau poate
o cât de greu
a-nvăța cu glas tare
istoria mâinilor
ce-n fiecare secundă
dintre tine și prag
țipătul hialin al tăcerii
dezleagă...
poezie de Maria Podari din Prin Labirintul nemărginirilor, Gânduri întoarse din drum (2015)
Adăugat de mariada
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre păduri
- poezii despre ochi
- poezii despre mâini
- poezii despre istorie
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.